M.H.

Chiar după prima zi petrecută la Şumuleu Ciuc la INTC, în care m-am lăsat purtată de entuziasmul trăirii împreună, am reuşit să regăsesc în mine vechile sentimente ale optimismului, a bucuriei depline în Cristos şi a speranţei că mâine va fi mai bine. Am conştientizat că omul este în relaţie cu sine însuşi, cu aproapele şi cu Dumnezeu. De aceea avem nevoie de reconciliere, pentru a trăi cu adevărat ca fraţii în iubire, dar mai ales în acceptare. Însă ceea ce dă consistenţă e relaţia cu Dumnezeu, care te ajută să te cunoşti pe tine însuţi şi să interacţionezi cu ceilalţi într-un mod util şi plăcut. Împărtăşirile celor din grupul de discuţii au avut un efect benefic arătându-mi realitatea celorlalţi care au probleme şi nevoi mult mai mari decât ale mele. Astfel m-am reconciliat cu mine însumi, realizând că viaţa, deşi uneori grea, e plină de farmec şi frumuseţi neînchipuite. Ce poate fi mai frumos decât a descoperi bucuria de a trăi împreună ca fraţi!