Bucuria şi emoţiile trăite în aceste zile sunt înălţătoare. Simt cum îmi creşte credinţa, cum mă înalţ în iubire, cum din soare micuţ devin lumină a lui Cristos. Am învăţat cum iubirea şi puritatea ne scot din furtună şi ne conduc la soare. Să strângi mâna unui tânăr pe care nu-l cunoşti şi să-ţi zâmbească e nemaipomenit. Cred că Dumnezeu a revărsat multe daruri peste noi în aceste zile! Îi mulţumim din inimă pentru iubirea sa divină.

E.C.INTC Oradea 2003

A fost pentru prima dată când am participat la o întâlnire de o aşa amploare… Mă bucură faptul că reuşesc să mă hrănesc din acest entuziasm al credinţei… Ştiu că mulţi dintre noi nu suntem decât nişte paie sau spice, unele secătuite de vântul aspru al furtunii din lume, altele aflate poate ceva mai la adăpost, dar ceea ce e mai important e că mă simt devenind treptat un bob, care nu a ajuns încă la plinătate… E normal ca doar în patru zile să nu pot săvârşi transformări miraculoase în mine. Vreau totuşi să-mi las sufletul deschis să primească sămânţa unui cuvânt divin rostit, împărtăşit, dar mai ales trăit! Curaj!

A.F.INTC Oradea 2003

M-a bucurat extraordinar de mult interesul mare manifestat de tineri pentru tema „Dragoste, sexualitate, familie”, prezentată în conferinţele de la INTC. De fapt, conferenţiarii, toţi tineri şi ei, au propus un alt titlu: „Este familia o instituţie depăşită în zilele noastre? Ce valoare are familia pentru tinerii de vârsta noastră?” S-a vorbit despre trecerea de la prietenie la iubire, despre diferenţa între îndrăgostire şi dragoste, despre alegerea partenerului, despre motivele care îi fac pe tineri să opteze pentru căsătoria de probă, despre crizele care pot apărea într-o familie, despre metodele naturale de planificare a familiei. Sper ca toate cele prezentate să îi ajute pe tineri să îşi clădească mai solid pe stâncă viitoarea sau poate actuala lor casă, familia.

Mi-au plăcut, de asemenea, spectacolele de seară prezentate de grupuri de tineri din diferite parohii: au alternat cântece, dansuri, scenete, cu subiecte religioase şi nu numai. Cei prezenţi pe scenă au demonstrat că se poate face un spectacol tineresc, plin de viaţă, antrenant, atractiv şi, în acelaşi timp, decent, de bun simţ. Ar fi extraordinar dacă ar exista mai des în Biserică astfel de contexte în care tinerii să se exprime şi din punct de vedere artistic. De asemenea, pe parcursul acestor zile, nu numai la spectacolele de seară, m-a impresionat legătura puternică manifestată între tineri şi episcopii lor.

O.C.INTC Oradea 2003