I: Ce a însemnat pentru Dumneavoastră această a 13-a ediție a Întâlnirii Naționale a Tineretului Catolic din România?
PS Vasile Bizău: Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic din România ținută la Cluj, în acest an, a fost un motiv de bucurie sufletească, de comuniune și de descoperire şi de creştere a puterii credinței. Toate edițiile Întâlnirilor Naționale ale Tinerilor lasă o amprentă profundă în sufletul fiecărui participant, inclusiv în sufletele preoților și ale păstorilor, ale episcopilor, întrucât prilejuiesc un moment deosebit de comuniune frățească, în aceeași credință, în jurul sfântului altar. Apoi, la aceste întâlniri, ne împărtășim din aceleași valori ale Evangheliei și, de asemenea, ne regăsim în aspirațiile noastre comune, din viața de fiecare zi. Toate acestea s-au întâmplat și aici, la Cluj, pornind de la celebrările liturgice, de la catehezele care s-au ținut și de la împărtășirea frățească în reflecțiile din grupurile de discuții. Toate acestea au fost motive care aduc un plus inimii și un îndemn profund de a descoperi profunzimea credinței.
I: Care este mesajul de luat acasă și de hrănit în continuare pe care îl transmiteți tinerilor ,,căutători de fericire”?
PS Vasile Bizău: Motto-ul și tema întâlnirii din acest an ne îndeamnă să fim ,,căutători de fericire”. Fericirea are mai multe conotații. Este un termen care necesită o căutare, necesită o descoperire, necesită o împărtășire și, din nou, o căutare mai departe. Avem cuvântul biblic în care vedem că Fericirile proclamate de către Mântuitorul Hristos nu se înscriu în logica discursurilor despre fericire pe care le avem noi, oamenii, sau, în special, societatea noastră contemporană. De aceea, această invitație de a fi ,,căutători de fericire” ne pune pe un alt plan, pe o altă dimensiune – a vieții în Spirit, în care noi să găsim izvorul și, în același timp, calea care ne duce la fericire.
Îndemnul simplu pe care aș putea să-l dau acum, la sfârșit de ediție, ar fi acela ca toți tinerii noștri să se apropie și mai mult de Cuvântul Evagheliei, să descopere profunzimea acestui Cuvânt viu care este Cuvântul Lui Dumnezeu, să Îl cunoască și mai bine pe Mântuitorul Hristos, Cel care a proclamat aceste cuvinte, Cel care, mai apoi, a împărtășit cu viața Lui dumnezeiască și a hrănit apostolii şi persoanele pe care le-a întâlnit în timpul vieții Sale pământești și a continuat apoi, de-a lungul secolelor, să hrănească atâtea suflete care sunt însetate de fericire.
Dacă Dumnnezeu ne-a creat, atunci Dumnezeu ne-a creat ca să fim fericiți. Deși modalitățile și căile spre fericire sunt atât de diverse, căci pentru fiecare dintre noi Dumnezeu a stabilit o vocație și un drum în vocația noastră, noi suntem încredinţaţi că Dumnezeu împărtășește dragostea, bunătatea și ne asigură, cu promisiunea fericirii, pe fiecare dintre noi. Așadar, îndemnul meu ar fi acela de a continua să fie ,,căutători de fericire”, de a-L căuta pe Mântuitorul Hristos și a crește împreună cu El, a trăi împreună cu El. Nu în ultimul rând, de a fi convinși că izvorul fericirii și al fericirii veșnice este Dumnezeu însuși.
I: Care ar fi modul în care noi, tinerii care am participat la această ediție a Întâlnirii Naţionale a Tinerilor Catolici, am putea deveni ,,căutători de fericire” nu numai pentru noi înșine, ci și pentru ceilalți tineri, aceia care n-au putut fi aici sau care nu și-au dorit să fie aici?
PS Vasile Bizău: O modalitate foarte simplă de a transmite și altora ceea ce noi am descoperit este împărtășirea. Evanghelia însăși (și revin mereu la Evanghelie pentru că este fundamentul credinței noastre) ne vorbește despre modul în care credința s-a transmis de la o generație la cealaltă prin angajamentul și împărtășirea persoanelor care s-au implicat. Într-o formă atât de simplă, mesajul creștin a pornit de la grupul apostolilor, a fost împărtășit în grupurile mici ale comunităților primare ale Bisericii primare, pentru ca, apoi, acest mesaj să crească asemenea unui ecou care se răsfrânge peste lume. Aceeași modalitate o găsesc la fel de autentică și astăzi. Persoanele care au descoperit ceva important pentru viața lor nu pot să nu vorbească despre ceea ce au în suflet, așa cum persoanele care iubesc nu pot să nu se gândească și să nu vorbească cu iubitul lor și despre iubirea lor. Într-un mod asemănător, tinerii care au participat la această întâlnire, vor găsi modalitatea aceasta să spună prietenilor lor, familiilor lor, grupului de la școală sau de la facultate, acolo unde ei își desfășoară activitatea, ceea ce ei au descoperit, ceea ce i-a mișcat, ceea ce au înțeles în plus față de ceea ce aveau înainte de această întâlnire. Fiecare împărtășire, atunci când ea este autentică și, într-adevăr izvorăște din suflet și suntem convinși de ceea ce împărtășim, are o valoare deosebită pentru că, ceea ce este autentic și se naște din suflet, este insuflat de har și mișcă inima celui de lângă noi.
Apostolii zilelor noastre suntem noi toți, iar a împărtăși ceea ce avem în sufletul nostru, a împărtăși dragostea de a fi împreună cu ceilalți și a-i face și pe ceilalți să se bucure de ceea ce noi înșine am descoperit până acum, cred că este una dintre modalitățile prin care putem să transmitem spiritul întâlnirii tinerilor catolici din România.
I: Acum, pentru că am pornit de la însemnătatea acestei întâlniri pentru Dumneavoastră, aș vrea să încheiem acest interviu tot prin prisma Dvs., la nivel personal, întrucât noi, tinerii, suntem în căutarea unor modele care să ne inspire pe un drum autentic de credință. Care a fost pentru Dvs. cel mai profund moment de fericire și cum l-ați trăit?
PS Vasile Bizău: Cred că trebuie să mă gândesc pentru că nu am făcut o ierarhie a fericirii, ea fiind, pur și simplu, fericire în plinătatea ei, atât cât natura noastră umană poate să trăiască, cu prilejul diferitelor evenimente importante din viața noastră. Aceste momente sunt multe și sunt legate de lucrurile simple, sunt legate de momentele de întâlnire cu familia, momentele de parcurs înspre viața preoțească și momentele de hirotonire în diaconie, preoție și, apoi, episcopat. Momente multiple de bucurie au fost toate întâlnirile prietenești cu cei apropiați, cu prietenii și, în mod deosebit, cu persoanele în care am simțit o disponibilitate totală în a împărtăși aceleași valori. Pot să spun că sunt foarte multe momente de bucurie. Le-aș numi mai degrabă de bucurie, pentru că fericirea se leagă și de o altă trăire interioară, sufletească. Iar acea trăire sufletească este adeseori marcată de suferință.
Știm că nu întâmplător, în viața creștinului, este prezentă crucea și momentele de purificare, momentele de umilință şi momentele de jertfă care ni se cer. Atunci când atingem și trăim aceste momente, accceptându-le și oferindu-le lui Dumnezeu, ele se transformă în semințe de fericire. Deci există și o altă dimensiune a fericirii, pe care o întâlnim adeseori pe drumul pe care noi, oamenii, nu îl căutăm, dar care ne este propus, precum această cale a crucii sau momentele mai grele din viața noastră. Iar acestea, oferite lui Dumnezeu, se constiutie apoi în momente de pace profundă și în momente de bucurie interioară care este semnul prezenței unei Fericiri, înțelegând mai mult dimensiunea Fericirii în perspectivă decât ceea ce înseamnă clipa sau prezentul.
Interviu realizat de Gabriela Fechete